Primul „11” al jucătorilor U21 din campionat

Vă prezentăm mai jos primul „11” al jucătorilor U-21 din Liga 1, jucători eligibili noii reguli impuse de FRF din acest sezon.

Începem cu portarul, alesul meu fiind Laurențiu Brănescu (30.03.1994). Un portar cu talie foarte bună (1.94m) și în special cu foarte mult tupeu. Am rămas plăcut impresionat să îl văd cât de bine dirijează și vorbește cu jucătorii din teren. Este tipul de portar care inspiră încredere apărării, un avantaj importat pentru vârsta lui. Brănescu este împrumutat în acest sezon la Dinamo de la Juventus Torino și sunt sigur că această experiență îl va ajuta foarte mult, fiind titular incontestabil în poarta alb-roșilor. Pariul meu este că Laurențiu o să fie următorul titular din poarta României în următorii ani.

Pe postul de fundaș dreapta suntem nevoiți să improvizam, pentru că nu avem absolut nici un jucător care să impresioneze pe acest post, sau cel puțin să joace constant. Așa că l-am pus puțin forțat în această echipă pe Robert Hodorogea (23.03. 1994), fundaș central la Viitorul, care a mai fost folosit și pe postul de fundaș dreapta când a fost nevoie. Un jucător care îmi place, dar pe care îl văd mai mult în centrul apărării. Hodorogea a jucat până acum de 50 de ori în tricoul Viitorului, dintre care de 9 ori pe postul de fundaș dreapta, unde a reușit să ofere două pase decisive.

Primul fundaș central pe care îl aleg este Bogdan Țîru (15.03.1994) recent revenit la Viitorul după ce fusese împrumutat la Voluntari pentru a-și reveni după accidentarea gravă pe care o suferise. Un fundaș care crește constant, cu abilități de lider și cu o agilitate foarte bună pentru un fundaș central. Dacă va reuși să joace constant și să se ferească de accidentări, cu siguranță va deveni o soluție pentru națională în curând.

Al doilea fundaș central este Ionuț Nedelcearu (25.04.1996), care ar putea să se impună în acest sezon la Dinamo. Încercat în anii precedenți și ca mijlocaș central sau defensiv, acum este folosit titular în începutul de campionat de Andone pe postul care i se potrivește cel mai bine, cel de fundaș central. Are un fizic impunător pentru vârsta lui și un joc aerian foarte bun. Pentru mine, Nedelcearu este unul dintre jucătorii cu o poveste frumoasă. Crescut la Dinamo de mic, devine suporter al câinilor, iar mai târziu începe să meargă la meciuri cu galeria chiar și în deplasări, urmând apoi să debuteze la echipă mare, unde acum se impune că titular. Ce poate fi mai frumos?

Pe postul de fundaș stânga îl regăsim pe Steliano Filip (15.05.1994), care, deși venise la Dinamo pe postul de mijlocaș de bandă, a fost reprofilat ca fundaș, unde s-a adaptat foarte bine, pentru că nu posedă calitățile tehnice ale unui mijlocaș, dar are o agresivitate specifică unui fundaș. Filip este genul de jucător care îți poate face singur toată banda laterală, aleargă extrem de mult, dar face încă erori copilărești și ia decizii greșite. Sper să le remedieze o dată cu maturizarea și să devină o soluție pentru națională, pentru că avem nevoie urgentă de un fundaș stânga.

Am ajuns la postul de mijlocaș central, după părerea mea cel mai deficitar post la națională de mult timp, împreună cu cel de fundaș dreapta.

Încep trio-ul central cu puștiul în care îmi pun cea mai mare încredere din acest lot: Răzvan Marin (23.05.1996). Probabil cel mai bun produs al generației lui, un jucător care nu are cum să lipsească de la umătoarele meciuri ale naționalei. Un pasator excelent, o viziune foarte bună a jocului, un șut de la distanță extraordinar și o disponibilitate mare la efort sunt calitățile care fac din Marin cel mai bun tânăr din Liga 1. Sper să fie ferit de accidentări și să joace constant, pentru că are un viitor superb în față.

Ionuț Șerban (7.08.1995) este cel de-al doilea mijlocaș central în care eu am foarte multă încredere. Un jucător cu o tehnică de lovire a mingii foarte bună, un bun executant de faze fixe și disponibilitate la efort mare. Din păcate, este prea introvertit și până acum nu a reușit să se impună la Dinamo. Dacă i se acordă încredere, cu siguranță poate crește foarte mult și poate ajuta naționala pe viitor.

Ultimul mijlocaș central din acest prim „11” este Alexandru Ioniță (14.12.1994). Jucător crescut de Rapid, ajuns în 2013 la Astra, unde nu a jucat constant, dar care de anul acesta este beneficiarul regulei U21, fiind singura soluție cu potential din lotul campioanei. Ioniță are o tehnică foarte bună, pasează precis mingea, însă mai are de lucrat la faza defensivă, la fizic și la disponibilitatea la efort. Probabil în acest sezon o să joace în mod constant și cred că îi va fi foarte benefic pentru a-și îmbunătăți jocul.

În partea dreaptă a atacului, îl găsim pe Dorin Rotariu (29.07.1995), ajuns deja la maturitate, devenind indispensabil în acest moment pentru Dinamo. Rotariu este într-o creștere constantă de câțiva ani și cu siguranță acest sezon va fi cel mai bun din cariera sa. A reușit în ultimul timp să își îmbunătățească și fizicul, capitol la care stătea mai puțin bine. Tehnica foarte bună, driblingurile lejer executate, disponibilitatea mare la efort și simțul excelent al porții pot face din Rotariu un jucător indispensabil și pentru națională în următorul timp. „Mr. Daum, he is available too.”, nu e nevoie de bizon.

Pe partea stângă se află Florin Tănase (30.12.1994), jucătorul pe care toată lumea, în special Hagi, îl umflă în speranța să scoată mai mulți bani. Un jucător bun, cu o tehnică foarte bună și o viteză excelentă, dar care iese constant din joc, se complică inutil și nu găsește niciodată soluții rapid în fața porții, mereu făcând câteva atingeri în plus. După părerea mea, se află într-o constantă scădere față de anul trecut, dar este un jucător care poate face diferența ocazional. Dacă se maturizează și își retușează jocul, poate deveni un jucător util pe viitor.

În atac, găsim alt jucător proaspăt reîntors pe pământ de la Barcelona și alte echipe, Andrei Ivan (4.01.1997). Un tânăr care îmi place foarte mult, dar care trebuie să se maturizeze și să își vadă de treaba lui, să lase figurile și să arate ce poate doar pe teren. Are o viteză net superioară mediei Ligii 1, o agilitate foarte bună și un simț al golului bun, dar nimic din calitățile acestea nu îl vor ajuta dacă nu rămâne concentrat 100% pe fotbal.

La capitolul „rezerve”, vreau să trec jucătorii mai tineri care încă nu au meciuri multe în Liga 1, dar care au arătat potențial. Sper să îi văd mai mult pe teren în viitor:

– Patrick Petre, mijlocaș stânga/dreapta, 9.05.1997 – Dinamo București
– Andrei Tircoveanu, mijlocaș central, 22.05.1997 – Dinamo București
– Alexandru Mățan, mijlocaș ofensiv, 29.08.1999 – Viitorul Constanța
– Carlo Casap, mijlocaș ofensiv, 29.12. 1998 – Viitorul Constanța
– Florinel Coman, atacant, 10.04.1998 – Viitorul Constanța
– Vlad Mihalcea, mijlocaș ofensiv, 28.10.1998 – SC FC Steaua București SA
– Robert Moldoveanu, atacant, 8.03.1999 – Dinamo București

Așteptăm și părerile voastre despre acest subiect. Vouă ce jucători români U21 vă plac din Liga 1?