Finala din Turul Italiei: Vincenzo Nibali îmbracă Italia în roz

Cu doar câteva ore înaintea finalei Champions League, pe căţărarea de la Sant’ Anna di Vinadio, avea să se dispute o altă finală, e drept, cu protagonişti diferiţi, o finală aşteptată cu sufletul la gură nu doar de italieni, columbieni şi olandezi, ci şi de toţi cei care au urmărit, încă din prima rundă, Turul Italiei.

Dacă Real şi-a adjudecat cel de-al 11-lea trofeu în urma loviturilor de departajare, putem spune că şi Vincenzo Nibali a câştigat la fel de greu (puţin probabil ca etapa de azi să mai schimbe ceva), şi tot în urma loviturilor de pedeapsă, titlul de campion al Italiei.

Se spune despre Il Giro că nu se ridică la nivelul Turului Franţei. E adevărat, greu de egalat prestigiul turului care se termină pe bulevardele din Paris şi care poate aduna, într-o etapă de munte, un milion de spectatori, dar ediţia din acest an al Turului Italiei, care-şi va consuma ultimul act, astăzi, la Torino, m-a făcut să cred că italienii fac eforturi considerabile pentru a ajunge din urmă surata mai mare.

Cu un traseu spectaculos, cu clasamente date peste cap, mai ales în ultimele trei zile, cu un deznodământ ce a atins, pe alocuri, dimensiuni dramatice, Il Giro 2016 rămâne în amintirea iubitorilor de ciclism una dintre cele mai spectaculoase ediţii din ultimii ani.

N-o să fac un rezumat al etapelor, n-o să aduc un laudatio vreunei echipe şi nici n-o să-mi manifest simpatia faţă de vreun sportiv anume. Ar fi nedrept. Ciclismul e un sport de anduranţă, o disciplină care, deşi pare a fi o chestiune individuală, e, în realitate, un sport de echipă. De aceea, orice sportiv care duce la final un mare tur merită toată consideraţia noastră, aşa cum merită, de altfel, şi singurul ciclist român, prezent în Il Giro, Edi Grosu (Edi a continuat cursa, accidentat, şi ocupă poziţia 154), care declara, după etapa a 19-a, pe pagina sa de Facebook: „Astăzi am suferit o căzătură urâtă pe coborârea de pe „Colle del Agnello” (acelaşi viraj cu Steven)… mi-a sărit umărul stâng de la loc şi am leziuni la șold și genunchi… Am fost la spital şi am făcut cele necesare, ligamentul este puţin afectat! Dimineaţa, alături de echipă, vom lua cea mai buna decizie în ceea e privește acest „Giro d’Italia”. 

Turul Italiei, după cum spuneam, se termină azi, la Torino, dar istoria sa s-a scris, în mare parte, în etapele 18, 19 şi 20, când clasamentul general a fost dat peste cap, tricoul de lider trecând de la Steven Kruijswijk la Esteban Chaves şi apoi, într-un final, pe umerii lui Nibali.

Evoluţia lui Vincenzo Nibali, învingător în Turul Italiei, Turul Spaniei şi Turul Franţei, a semănat mai degrabă cu un yo-yo, decât cu a unui sportiv aflat în forma sa de vârf. Având o întârziere de 4:43 minute faţă de Steven Kruijswijk, la finalul etapei a 18-a, când cei de la Etixx-Quick Step au oferit o mostră de pragmatism mafiotard, furându-i victoria lui Moreno Mozer, pe ultimii 50 m, italianul a profitat de căzătura lui Kruijswijk, pe Colle del Agnello, din etapa a 19-a, şi a început cursa de recuperare a întârzierii, transformând-o, treptat, într-un Jihad.

În etapa a 20-a, sprijinit de Michele Scarponi, Jacob Fuglsang şi Tanel Kangert, dirijat de un manager cu fler – Vinokurov – şi resuscitat, de pe marginea şoselei, de un public înnebunit şi entuziasmat, „Lo Squalo” Vincenzo Nibali a reuşit nu doar să recupereze întârzierea, ci să şi pună între el şi ocupantul locului 2, columbianul Esteban Chaves, 52 de secunde, un ecart ce pare imposibil de recuperat, chiar dacă, teoretic, orice se poate întâmpla în ultima etapă.

Dacă este un exerciţiu de voinţă, o întâmplare nefericită, în ceea ce-l priveşte pe Kruijswijk, un plus de experienţă – să nu uităm investiţiile fabuloase pe care Kazahstanul le face în sport –, un management de înaltă clasă şi nu în ultimul rând, o demonstraţie de forţă, nu vom şti exact. Poate câte puţin din fiecare… Cert e un singur lucru: în sfârşit, cicliştii demonstrează că sunt oameni cu slăbiciuni, cu zile mai bune şi zile mai puţin bune. Nu bag mâna în foc pentru nimeni, se vor mai găsi trişori, dar această nouă faţetă a ciclismului nu poate decât să ne bucure. Nu de alta, dar noi, cei care iubim sportul, în general, şi ciclismul, în  special, ne-am cam săturat de supereroi. Vremea lui Rumsas, Frigo sau Grabovski a apus, iar noi nu ne mai lăsăm prostiţi.

Nu-i aşa, domnilor, din lotul naţional de caiac-canoe? Nu-i aşa, domnule Bute?

Clasament înaintea ultimei etape

1. Vincenzo Nibali – Astana Pro Team – 8:44:31
2. Esteban Chaves – Orica Greenedge –    -0:52
3. Alejandro Valverde – Movistar –            -1:17

Credit foto: strettoweb.com