În așteptarea lui Hamroun, beduinul cu gleznă de dromader

Un scor alb, un Jolly Jocker – Hamroun – care a jucat fotbal doar până în minutul 60 şi un portar care are meritul de a păstra plasa porţii neatinsă, iată câteva repere care-mi pot aduce argumente acceptabile în sprijinul ideii conform căreia, atunci când totul se termină cu bine pentru ambele echipe, e musai „vina” altuia.

De obicei, e un factor extern care variază ca formă sau manifestare. În meciul din seara trecută, factorul extern a luat forma unei babe care încerca să danseze pe boante, altfel cum să-ţi explici jocul încâlcit al steliştilor şi precipitarea din preajma porţii lui Cerniauskas?

Hamroun, din păcate pentru roş-albaştri, n-a jucat decât până în minutul 60, apoi a făcut pasul în spate şi a predat ştafeta lui Adi Popa şi lui Tade. Realizările algerianului? Câteva centrări, două plonjoane în căutarea punctului cu var şi o serie de lovituri libere executate pentru a scoate în evidenţă detenta fundaşilor dinamovişti. Puţin…

Omul meciului? Păi, să vedem: Hamroun nu m-a convins, Adi Popa nu a rupt gura târgului… Chipciu? Poate dacă ar fi ratat bara cu câţiva centimetri mai jos… Pe fondul unui meci de la care aveam aşteptări mult mai mari, ţinând cont de scor şi de apărarea dinamovistă care a rezistat, chiar şi cu doi copii pe teren, mă opresc la Cerniauskas. E drept, se spune că bara este a portarului, dar mingea din piciorul lui Adi Popa, care a avut, în minutul 67, una dintre cele mai mari ocazii de gol, a cui a fost?

În aşteptarea unor vremuri mai bune, în care beduinul algerian va fi gata să-şi finiseze glezna de dromader, lăsaţi-mă să sper şi-n şlefuirea ristului lui Steliano Filip, că de sticle de plastic aruncate pe jos, la nervi, sunt sătul…

Credit foto: Răzvan Păsărică / sportpictures.eu