Cum a ajuns Dinamo să o bată clar pe Steaua cu 3-1

E un pic surprinzător, să recunoaștem, acest 3-1 destul de clar cu care Dinamo a învins-o pe Steaua de Sfântul Andrei.

Ce aveam înainte de meci? Un -8 între cele două în defavoarea câinilor, un lot al dinamoviștilor mai slab valoric, altitudini diferite ale bugetelor celor două cluburi, transferuri multe și răsunătoare pentru campionatul nostru făcute de Steaua contra unor transferuri aparent modeste de partea cealaltă.

Să începem de aici, de la transferuri:

1. Dinamo a adus un mijlocaș de creație, pe Nistor, care mai dă și rateuri, dar știe cu mingea și are viziune, în timp ce Steaua se bazează doar pe mijlocași centrali mai mult spărgători, decât creatori. Era bun și Sânmărtean, era bun și Cernat, numai să fie cineva acolo, să lumineze terenul, pentru că jocul Stelei e întunecat, plat, încurcat.
2. Dinamo a făcut rost de un atacant care e convocat la naționala Slovaciei, pe Nemec, în timp ce Steaua a adus un atacant bun, pe Golubovic, dar bun pentru echipe de retrogradare. Și, atenție, Nemec e practic rezerva lui Gnohere, adică Dinamo are doi atacanți puternici și marcatori, în timp ce Steaua nu are niciunul care să se apropie măcar de valoarea celor doi!

Mijlocaș de creație – nu. Atacanți – nu. Și atunci cum de e Steaua pe primul loc? Păi CFR a pornit cu handicap, Craiova nu e coaptă, Viitorul – la fel, Dinamo se tot reconstruiește și nu are constanță.

Apoi, ce mai are Dinamo și nu are Steaua? Un jucător în formă maximă precum Hanca. Nu am înțeles schimbarea lui după ce înscrisese din penalty și după ce a dat pasa decisivă la golul doi, dar asta e o altă discuție. În afara calităților de care dispune, Hanca joacă foarte mult cu sufletul, ca un câine roșu de pe vremea lui Cheran, Custov sau Augustin. A prins curaj, îi ies execuțiile, recuperează, pasează, gândește, aleargă. Greu de găsit în lotul Stelei un jucător care să-i semene.

Și încă ceva: Andone mi se pare mai preocupat de joc, de echipă, de schimbări, de cum să îmbunătățească evoluția formației sale, în timp ce Reghecampf crede că totul i se cuvine și că victoriile trebuie să apară de la sine. L-am văzut pe antrenorul Stelei discutând mai mult cu arbitrul de rezervă, în loc să încerce să schimbe jocul echipei.

Cam astea sunt motivele pentru care Dinamo a ajuns să o bată cu 3-1 pe Steaua, fără să aibă emoții pe final de meci. Dacă mai știți voi altele, spuneți-le la comentariile acestui articol!