Ceauşescu, Iliescu, Burleanu, România

Ceauşescu, Iliescu, Burleanu, România. Asemănările dintre cele trei personaje în ţara cu mulţi boi, cu revoluţii închipuite şi mineriade la comandă.

Te uiți și te crucești, recitești și rămâi uluit de tâmpeniile scoase pe gură de Răzvan Burleanu. Vă spun sincer că din discursul lui Ceaușescu mai înțelegeam câte ceva – că stăteam prost la producția de bovine, dar că în cincinalul următor aveam şanse să creştem mai mulți boi, că ne propusesem să nu mai fie săraci în țară, că imperialiștii occidentali voiau să distrugă frumosul nostru socialism, pe care îl construiam fără drag și fără spor.

Acum văd că există tot mai mulți boi care se ocupă de fotbal, dar nimeni din interior nu recunoaște asta, aflăm că există o falie între țările din Est și cele din Vest, o falie de rahat probabil. Mai aflăm că oamenii care au salarii mari nu lucrează mai bine decât cei care câștigă la jumătate și că există undeva o mlaștină, de care Burleanu și ai lui se vor ține departe. E mlaştina în care a căzut fotbalul românesc.

Am înțeles totuși ceva din mandatul de până acum al lui Burleanu: la FRF nu mai există săraci, cum nu mai existau nici în Comitetul Central al PCR, chiar dacă fotbalul de acum și țara de atunci și de acum se scaldă în sărăcie. Salarii, prime şi diurne uriaşe, hoteluri de bogătani – e o altă lume la federaţia de fotbal în comparaţie cu ce se întâmplă la cluburile falimentare şi în diviziile inferioare, unde se cară apa de pe teren cu uşa de la vestiar.

Călare pe mătură, aparent stăpân pe situaţie, vrăjitorul Harry Potter Burleanu şi-a îndreptat ieri bagheta boantă spre unul dintre ziariştii prezenţi la conferinţa de presă. L-a întrebat pe acesta dacă dă banii înapoi din salariu când scade tirajul ziarului la care lucrează. Abracadabra, domnule Burleanu, la dumneavoastră nu a fost vorba de salariu, ci de prima imensă încasată pentru că România a bătut Feroe.

Erau extrem de puţini cei care aveau curajul să critice regimul lui Ceauşescu, atunci când acesta era la putere. Beneficiind acum de o aparentă democraţie, ne-am câştigat dreptul de a critica, dar aflăm de la „săracul” Mr Burleanu că toţi cei care l-am criticat facem parte de fapt dintr-o adevărată Mineriadă. Probabil se crede un intelectual al fotbalului, osândit de noi, minerii unui Miron Cosma închipuit, dar, priviţi-l bine, e de fapt un Ion Iliescu în miniatură.

Tot e bine, domnilor: „Iliescu” a ajuns să fie călcat de mineri! Înseamnă că am schimbat ceva în 25 de ani în ţara burlenilor, a miticilor, a săndeilor şi a gigeilor.

Caricatura: Petar Razmoski