Va reuși Vâlcea să readucă suporterii în tribune?

Echipa feminină de handbal HCM Râmnicu Vâlcea a adus pe banca tehnică un nou antrenor, alături de care își propune o abordare diferită a sezonului următor. Va reuși să readucă suporterii în tribune?

Pare o eternitate de când Oltchim Râmnicu Vâlcea reprezenta România la nivel mondial și confirma statutul orașului de capitală a handbalului românesc. Sau cred ca ar fi mai potrivit să reformulez. În sufletele iubitorilor de sport, doi ani fără Oltchim se simt ca o veșnicie.

Dispariția echipei vâlcene a fost ca un șoc pentru toți pasionații fenomenului. În 2013 echipa încheia „finala” din semifinala Ligii Campionilor cu o victorie amară în fața lui Gyor, neînvinsă până atunci și care ulterior devenea campioana Europei în urma unui meci fără istoric împotriva lui Larvik.

Lipsa unui singur gol avea să-i aducă Oltchimului, parafată și semnată, sentința de desființare cu executare silită. Acel moment a fost precum căzătura în fund din finala olimpică a McKaylei Maroney, cea mai bună executantă la sărituri din lume. Însă, spre deosebire de ea, echipa din Vâlcea nu a primit nici medalia de argint și, cel mai important, NU a primit șansa să o ia de la capăt în anul următor.

Odată cu stingerea Oltchimului, multe echipe s-au repezit să revendice titlul de „noul Oltchim”, fără a conștientiza că proiectul din Vâlcea nu însemna abonarea la cupă și campionat alături de un parcurs cât mai lung pe plan extern, ci puterea de a inspira.

Începând cu 2007, Oltchimul începea să adune cele mai bune jucătoare de pe planul intern, multe fiind medaliate cu argint la Campionatul Mondial din 2005, și pornea cu pași mărunți pe un drum care avea să-i aducă atât de multe satisfacții.

Cu fiecare trofeu câștigat, Oltchimul își demonstra valoarea. De asemenea, aducea pe teren la fiecare meci cea mai puternică armă, cel de al optulea jucător, care se pare că nu întâmplător avea să se identifice cu numărul 8 de pe tricoul Cristinei Neagu. Astfel, fiecare român a ajuns să trăiască la intensitate ridicată meciurile echipei din Vâlcea, iar fetițele să-și dorească să devină handbaliste.

Perioada de glorie a Oltchimului a semănat cu momentele pe care le trăim acum alături de Simona Halep. Satisfacția de avea un român care să te determine să te trezești în mijlocul nopții pentru a-l susține, lacrimile de bucurie care nu încetează să se oprească după fiecare succes sau ciuda și suferința pe care o simțim după o înfrângere usturătoare, fiind semnele unei aprecieri sincere și din suflet.

Deși Oltchimul și-a încetat activitatea, acesta nu încetează să ofere bucurii publicului român. Anul trecut, naționala feminină U18, în a cărei componență se aflau numeroase jucătoare de la Centrul Național de Excelență din Vâlcea,  se întorcea cu cea mai strălucitoare medalie a Campionatului Mondial.

Anul acesta, echipa HCM Râmnicu Vâlcea surprinde cu o mișcare îndrăzneață, prin aducerea pe banca tehnică a lui Constantin Ștefan, antrenor consacrat în rândul echipelor masculine. Pentru prima data în postura de tehnician al unui club feminin, acesta își propune să reactiveze cel de al optulea jucător al echipei vâlcene printr-un joc dinamic și spectaculos la nivelul fazei ofensive. Este, însă, realist în ceea ce privește comparațiile cu Oltchimul:

„Vâlcea înseamnă mult pentru handbalul feminin, dar trebuie să facem o diferenţă între ce a fost şi ce este, trebuie răbdare şi buget mai mare pentru a putea ajunge la performanţele anterioare ale Oltchimului. Un obiectiv realist, cred că este clasarea pe locurile 5-8, tot ce este peste, va fi un bonus, nu vreau să creez presiune, eu vreau să fac o echipă”, relatează prosport.ro.

Nu rămâne decât să așteptăm startul sezonului competițional pentru a vedea dacă susținătorii își vor face apariția în tribune, odată cu transformarea jocului echipei Vâlcene, sau vor prefera să păstreze în suflet doar satisfacțiile trăite alături de Oltchim.

Credit foto: curieruldevalcea.ro