Campionii Timișoarei la kaiac-canoe, primii și la învățătură

Campionii Timișoarei la kaiac-canoe sunt primii și la învățătură. Tinerii caiaciști de pe Bega, cei mai buni din țară la Naționalele școlare, duc mai departe o tradiție de peste 70 de ani.

Aşa cum „Poli” şi alb-violetul sunt asociate tradiţiei sportive a Timişoarei, la fel canalul Bega – pentru localnici Begheiul, este „marcă înregistrată” a capitalei Banatului, plămân al oraşului.

De al cărui Corso central nu departe şerpuieşte ca lansator anual al unor alţi noi şi noi elevi chiar şi de şcoală primară, învăţăcei în ale vâslitului, fie în culorile cluburilor locale de canotaj, între care cel şcolar şi cu sufixul „Bega” în denumire, fie de kaiac-canoe, cu CSŞ1 pepinieră a locului.

Iar Clubul Sportiv Şcolar numărul 1 tocmai a savurat un miez al verii pe cinste în kaiace, la Centrul Naţional Sportiv de la Bascov, unde s-a încoronat campion naţional şcolar între cluburile de profil în clasamentul general final pe echipe, urcând astfel două trepte pe podium de la un an la altul.

Fără a ceda apoi în completarea întrecerilor poziţia a doua la finele tradiţionalului Campionat Naţional de viteză al juniorilor, asociat ceasurilor verii pe apele argeşene, tot pe locul 2 în ierarhizarea „flotilelor”” protagoniste ale competiţiei Federaţiei Naţionale de Kaiac-Canoe clasându-se şi anul trecut. La vremea aceea, un al treilea foarte fructuos sezon consecutiv pentru o junioară care întoarce deja priviri şi în criteriile de selecţie sub „tricolor”, Matilda Costin, câştigătoare a nu mai puţin de 6 medalii de aur din cele 20 ale echipei în „Naţionalul” estival din 2025.

Matilda, multiplă campioană națională, a renunțat la sport pentru școală

Începea apoi anul şcolar, iar Matilda lăsa colegilor de lot alternanţa învăţătură – kaiac, liceeana axându-se în schimb strict pe „şcoală”, oricum „drum cu prioritate” în abordarea generală a profesorilor care poartă ştafeta pregătirii noilor generaţii. Este vorba despre Norbert Rogoveanu şi Florin Diaconu, completaţi de Codruţa Şofron, antrenoare în paralel a „vecinilor” de la CS Nautic Banat, grupare căutând preluarea absolvenţilor de juniorat de la CSŞ1.

Întrucât „decani de vârstă” ai „Şcolarilor” au rămas strict băieţi. Fiul kaiacist cel mare al lui Norbert Rogoveanu, Rafael, în special pe culoarul activităţii sportive – la 16 ani licean la LPS Banatul, până chiar zilele trecute cantonat la Bascov cu lotul naţional în stagii specifice de pregătire, completate şi de participarea în iunie, în pereche cu Ayan Florea, fostul coleg de echipă devenit „Nautic” la „Banat”, la „Europenele” de maraton ţinute la Bascov. Plus Darius Comşulea-Babescu, fiul cronicarului sportiv timişorean Mihai Comşulea – proprietarul publicaţiei Sporttim, exemplu al melanjului învăţătură-sport.

Proaspăt licean rămas pe poziţii la una dintre principalele instituţii de învăţământ preuniversitar ale Timişoarei, Liceul Teoretic „Grigore Moisil”, ştiut drept „Info”, absolvind evaluarea naţională al patrulea dintre „informaticieni”, cu 9,825, a 19-a medie la nivel judeţean, dar şi vâslind cu spor pe ape. El a devenit din nou campion al ţării în acest an, după triumfurile de la Bascov 2023 şi 2025. Luna aceasta, a fost laureat la „Şcolare” în kaiacul de patru al bănăţenilor şi medaliat cu bronz la dublu la „Naţionale”, performanțe reuşite la numai 15 ani.

De la kaiac-canoe, la handbal

Vorbim despre o tradiţie a locului, cu practicanţi de kaiac-canoe croindu-şi prin studiu drum în viaţă în cel mai însemnat centru universitar al vestului ţării și cu „Politehnica” emblematică în arena sportivă a fotbalului şi handbalului cândva campion naţional. Melanjul învăţăturii cu antrenamentele a fost practicat de elevii, liceenii şi studenţii care vâsleau pe Beghei în kaiac şi canoe de pe când era lansată la apă „Cupa Timişoara”, din anii 50, anual în calendarul întrecerilor.

Acesteia i s-au adăugat în timp concursuri precum pe ale vieţii valuri, „Memorialul Ştefan Heder şi Victor Alexandrescu” și, de dată ceva mai recentă, „Memorialul Zeno Lache”. S-au scurs deja  aproape 8 ani de la stingerea fostului şef al secţiei de kaiac-canoe de la CSŞ1 Timişoara, kaiacist între pionierii promotori în alte vremuri ai Cupei Timişoara, ulterior mentor al atâtor generaţii de copii şi tineri, din mâinile căruia au preluat ştafeta mentotarului Norbert Rogoveanu şi Florin Diaconu.

De la tată la fiu

Iar Zeno Lache, comemorat pe ape din mai 2019, a dovedit că aşchia nu sare departe de trunchi, urmând propriul culoar în kaiac-canoe la aruncătura de băţ de Universitatea din Timişoara, al cărei legendar antrenor de handbal feminin era tatăl său, Constantin Lache, care a ghidat-o pe „U” până  în finala din 1973 a Cupei Campionilor Europeni – actualmente Champions League, contra multiplei deţinătoare la zi a trofeului, Spartak Kiev. În 1967, bănățencele jucaseră semifinale continentale și s-au clasat pe locul 3.

Era întreţinută o tradiţie iniţiată de Ştiinţa Timişoara cu Walter Meither pe bancă, laureată naţională în 1953 între clasări pe 3 la jocul în 11. „Bronzul” a fost readjudecat în cea de-a doua ediţie a noii versiuni în şapte handbaliste, în 1960, după care au fost titlurile cu Victor Chiţa la cârmă în 1964 şi 1966. Constantin Lache a dus performanțele la un cu totul alt nivel în 1968, 1969, 1970, 1972 şi de patru ori consecutiv în perioada 1975-78, după ediţii succesive în cel mai rău caz pe locul secund.

8 titluri în 10 ani!

Creată fiind o legendă a celor 8 titluri de campioană timp de 10 ani cu Constantin Lache pe banca lui „U”. De atunci, handbalistele Timişoarei nu au mai cucerit laurii primei divizii. Peste nici doi ani, se va contura deja o jumătate de secol de la ultimul triumf din 1978, timp în care formaţii din Bacău, Braşov, Târgu Mureş, Râmnicu Vâlcea şi Zalău, apoi Rapid, Baia Mare, CSM Bucureşti iar  anul acesta Bistriţa au luat campionatul.

Legenda marii „U” dăinuind în timp, însă o alta se conturează pe Beghei, la o aruncătură de băţ de Universitate peste Bulevardul Vasile Pârvan, la hangarul cu bărci, care este şi sediu secţiei CSŞ1 de pe malul canalului, „epicentru” al „Cupei Timişoara” în kaiac-canoe, trainică de pe când „Ştiinţa”  se impunea în ţară în handbalul feminin în 11, în anii postbelici.

Constantin Lache la semicerc, Zeno Lache cu vâslele, puse de exemplu şi în mâinile unui tânăr din împrejurimile Timişoarei, Bogdan Mada, de loc din satul Urseni, de pe malul râului Timiş, care pe  10 august 2012, la 23 de ani, făcea cu succes pereche cu Ionuţ Mitrea (22 ani) în dublul „tricolor” la ediţia Jocurilor Olimpice de vară de la Londra, unde îşi croiau drum spre semifinale. Portalul oficial al „Olimpiadei” de pe Tamisa a menționat Sporttim ca sursă de informaţii pentru cartea de vizită a bănăţeanului.

Octavian Ispas i-a cucerit pe japonezi

Nu şi unicul pe apele capitalei insulare, Octavian Ispas, atunci la 38 de ani, încheind astfel un ciclu de 7 ani ca antrenor şi coordonator al lotului olimpic al Japoniei de kaiac-canoe. Timişoreanul care în prealabil lansase pe Beghei viitori medaliaţi la nivel naţional a revenit în acel 2012, după ediţia londoneză, pentru a relansa în capitala Banatului un foarte necesar club local de seniori, CS Water Performance.

Însufleţirea a fost majoră, iar rezultatele au apărut destul de repede, cu Bogdan Mada şi Alin Anton pe 5 în semifinale pe 500 de metri la Mondialul de canoe sprint din 2013, de la Duisburg, ceea ce a stârnit o emulaţie pe fondul oricum existent al prezenţelor timişorene pe principalele întinderi de apă ale kaiacului mondial. Iar Mihaela Lulea a fost a 4-a la Jocurile Paralimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro. Tânăra muşcată de urs apăra culorile CS Nautic Banat, fiind atunci multiplu  medaliată la „Europene” şi „Mondiale”.

Medaliați europeni și antrenorul anului

Medaliaţi europeni și pe locul 4 la CM au fost și mult mai tinerii Cosmin Vieru şi Ioan Povăliceanu, care luau prim-planul ierarhiei sportivilor anului 2015 în judeţul Timiş în discipline olimpice, kaiac-canoe fiind în totalitate la putere şi cu Octavian Ispas desemnat antrenor al anului.

Însă s-au ivit totuşi şi turbulenţele pe apele Begheiului, Stufărişul a prins rădăcină la malurile canalului, dar nu şi Water Performance ancoră, cureaua de transmisie şi legătură CSŞ1 – Water Performance neavând viaţă lungă, iar Ispas luând-o de la capăt, așa cum antrenase în trecut naţionale precum cea a Mexicului sau, cum spuneam, a Japoniei.

Un alt exemplu: Nicu-Florin Cihărean a lăsat ancora ca antrenor şcolit în Timişoara şi a devenit consilier pe kaiac-canoe în Comitetul Departamental Haute-Saone, într-o țară, Franța, cu peste 9 milioane de practicanţi, ocazional, de sporturi nautice. Pepiniera sportivă de kaiac-canoe este enormă, cu un număr de 350.000 de legitimați în 710 cluburi…

Darius Comșulea-Babescu, campionul ultimilor trei ani

Noi şi noi generaţii de învăţăcei au fost lansate la apă până în 2018 şi de regretatul Zeno Lache, cel care flutura într-o zi „fluturaşul salarial” cu acele câteva sute de lei sub mie, la preluarea ştafetei de către Rogoveanu şi Diaconu. Care au tot pus vâslele în mâini atâtor zeci de copii şi-n deceniul în curs, majoritatea acestora între timp chiar campioni ai ţării, spre exemplu proaspătul licean aproape de 10 Darius Comşulea-Babescu, dublu laureat naţional în 2023, la trei ani de la lansarea pe ape. Iar ultimii trei ani i-au adus alte coroniţe, dar şi creşterea în înălţime, 1,875 metri, conform măsurătorii la zi la Centrul Naţional Sportiv Bascov, cu o anvergură a braţelor de 1,95 metri.

Timişoara kaiacului şcolar devine aşadar campioană a ţării în această vară, într-o alcătuire cu 20 de elevi şi liceeni, dar şi mai multe medalii adjudecate, în condiţiile paralelismului şcoală-sport, cu prim-planul ţinut de învăţătură.

Chemările în pregătiri la lot n-au întârziat să apară la „altitudinea” căpătată de şcolari în sportul pe ape, cu nădejdea că participările internaţionale majore vor fi reînnodate şi pe Beghei. Altfel activ implicat în reciprocităţi cu vecini sârbi pe canalul Bega în jos…